INTOARCE-TE LA DRAGOSTEA DINTAI


- Întoarce-te degrabă la dragostea dintâi,
Cea plină de văpăi înflăcărate-n înălţime.
Pocăieşte-te, fără sfeşnic să nu rămâi,
Stai în harul iubirii divine, ce pe cale te ţine,

- Aş vrea să pot zbura, să mă-nălţ la Tine,
Dar fără aripile Tale, eu nu pot ajunge.
Cu ochii sorb din raze... licăririle senine,
Să-mi mângâie durerea inimii, ce plânge.

Şi trec peste furia valurilor uriaşe, toate,
Ce vor să-mi stingă visul de lumină.
Cu Tine orişice primejdie, eu pot străbate,
Căci Tu te lupţi în trupul meu de tină.

Se aprind mai intens făcliile iubirii divine,
În sufletul meu obosit şi lovit de durere.
Se scutură de fiorii mâhnirilor pline...
De toate păcatele şi pornirile mele rele.

- O, suflete! Lasă lumina, să te pătrundă.
Să-ţi găseşti liniştea deplină, să fi fericit.
Lasă-te purtat pe al iubirii divină undă,
Căci tu nu eşti un chip cu daltă cioplit.

Tu eşti născut din nou, din Dumnezeire.
Un pumn de ţărână, modelat şi-nsufleţit.
N-ai fost sortit... în creaţie... pentru pieire.
Ci ai fost o lucrare, pentru vecie menit.

Din păcatul ce s-a născut din neascultare,
Ai fost salvat prin jertfa Cuvântului Sfânt.
Vino... grăbeşte la cruce... cere îndurare,
Căci tu eşti trecător pe acest pământ.

Şi-n ţara de sus, în patria ta cerească,
Nu poţi intra dacă îţi e firea păcătoasă.
Deschide-ţi inima, lăsă-n ea să trăiască
Iubirea Divină, iubirea cea mai aleasă.

Căci vine Isus mai curând de-nchipuire.
Semnele ne arată, că-i tot mai aproape.
Priveşte spre cer, de unde vine în mărire.
Nu lăsa somnul, să-nchidă a tale pleoape.
Zorii luminii, izbucnesc în cântări divine.
Lacrimile se înmulțesc, în burduf se strâng.
Se anunţă bucuria fericirii... Isus curând vine.
Lumea se-mparte între cei ce râd şi cei ce plâng.

Lacrimi nesecate, tăcute cad mereu.
Şi parcă se preling tot mai des şi uşor.
Durerile parcă sporesc din greu în greu,
În inimile curprinse de al Lui Isus dor.

Întoarce-te acum, la dragostea dintâi,
Cea plină de văpăi înflăcărate în înălţime.
Nu amâna... grăbeşte-te... afară să nu rămâi.
Stai lângă Domnul... în harul iubirii te ţine.

Pe drumul care duce direct înspre cer,
Unde mângâierea pe lângă tine nu trece.
Ci te alină... cu o iubire plină de mister.
Şi o simţi adâncimea iubirii ce pace aduce.
Amin!